Floarea de pe gard, o poveste despre ce înseamnă să nu renunți

Puţine sunt lucrurile importante pe care ne dorim să le facem şi care nu încep cu ceva hopuri îs zgâlţâituri. Care nu te fac să te îndoieşti de tine şi te aduc aproape de abandon. Însă acestea sunt chiar lucrurile care ne ajuta să creştem, care ne întăresc, care ne fac mai buni, mai puternici cu fiecare pas făcut înspre direcţia dorită. Acestea sunt momentele decisive care construiesc caracterul unui om. Observ adesea această clipă de îndoială, de teamă, acest fir de gând care vine şi îţi spune că nu eşti destul de bun şi că este mai ușor să renunţi. O văd la mine şi la cei din jur şi ştiu că dacă în acel moment, reuşim să ne menţinem încrederea pentru câteva minute, dacă reuşim să vedem binele din tot ce s-a întâmplat până acolo, vom reuşi să depăşim acel val potrivnic şi să navigăm mai departe în linişte, până când următorul val se va înălţa în faţa noastră. Este foarte important să depistăm aceste momente la copiii noștri şi să îi încurajăm într-un mod pozitiv şi echilibrat să se autoregleze şi să înveţe să depăşească clipele de îndoială. De asemenea este foarte important să rezistăm tentaţiei de a fii eroi şi de a le rezolva noi problemele pentru ei, pentru că nu facem altceva decât a le răpi momentele de creștere. Cum ar fi dacă într-o poveste personajul principal ar renunța în cel mai greu moment şi ar pleca acasă cu coada între picioare? Sau dacă ar interveni un părinte să îi rezolve problema? Ce ar fi învăţat Harry Potter, sau Erus dacă adulţii le-ar fi rezolvat toate problemele?