După moarte ne recunoaștem și stăm împreună

Noi socotim că cei morți sunt - în cel mai bun caz - „adormiți”, adică într-o stare, oarecum, de hibernare, de nemișcare de lipsă a vieții sau, în cel mai bun caz, o stare de așteptare imobilă a învierii. Ei bine, nu este așa. Această optică se poate aplica cel mult trupului. Sufletul este pe un cu totul alt plan existențial. După moarte toți se recunosc unii pe alții si sunt așezați după asemănare.Audiție plăcută!